Căruţă poştalion duruitoare cu roţi
N-ai aripi n-ai nici cal n-ai pe nimeni să porţi
Nici pe drum să mai mergi nici s-opreşti la un han
Te aşteaptă prietenii mei te aşteaptă în van
Singuri cu ochii pe ceas stau la pândă ei toţi
De aceea-i mai bine să întârzii cât poţi
Chiar deloc să mai vii dacă-ţi face plăcere
Ca să-i vezi pe cei hoţi cum se sting de durere
Nu cred că mai are vreun rost să-ţi mai spun şi de pod
Acela ce se rupe în fiece zi căci zilele rod
Tot ce trece căruţă poştalion duruitoare cu roţi
Rod şi podul şi bine ar fi să nu vii dacă poţi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu