Manole-meşter, Manole-şarpe, Manole-faur
Ia-mă şi fă-mă sămânţă
Şi aruncă-mă în cele patru zări
Iar din pământul în care voi cădea
Să crească pâinea binecuvântată
Pe care o vor pune în traistă
Cei plecaţi la drumuri lungi
În căutare de loc bun şi piatră aleasă
Din care să crească zidirea.
C Manole-şarpe, Manole-faur, Mnaole-meşter
Să nu ţi se pară lung drumul şi nici greu
De oriunde ai porni
Te vei întoarce la mine
În cercul perfect al iubirii tale
cuprinde-mi genunchii
şi eu voi îngenunchia în faţa ta
cuprinde-mi mijlocul
şi eu voi înflori în dorinţa ta
de bărbat curat şi neobosit
cuprinde-mi sânii
şi eu mă voi apleca să-ţi veghez somnul
tău şi al copilului nostru
rămas la temelia lumii mai bune
cuprinde-mi buzele
şi ele îţi vor săruta picioarele
sub care s-au aşternut drumurile veşniciei
cuprinde-mi ochii şi ei se vor face fântână
în care îţi vei ostoi setea
pentru osteneala de a mă fi cuprins
Manole-faur, Manole-meşter, Manole-şarpe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu