Atunci acel Acum

                        Când tata a plecat n-am rămas singur

            Ci doar nelămurit impur

                        Cu uşa casei ferecată-n vis

            Nici înăuntru nici afară prins

                        Când tata a plecat n-am rămas gol

            Ci doar neîmpăcat stingher

                        Cu  cei ce trebuiau să îmi îmbrac

            Părerile de oameni părerile de tot

            Când tata a plecat n-am rămas stins

                        Tăciune sub cenuşa unui gard

            Ci să m-aprind domol din înserarea

                        De-a-l priveghea  de-a-l colinda

            Când tata a plecat nu m-a durut

                        De-atunci acel acum mă dor mereu

            Şi toamna cea neplânsă îndeajuns

                        Şi plodul cel în toate-ascuns