Cântând nu ştiau că sunt greieri
Nu ştiau că sunt cântăreţi
Pur şi simplu cântau
Împleteau cântecul continuu
Unul cu altul
În ciorapul nopţii
Pe care-l încălţam lunatecul de mine
Cântând nu ştiau că sunt pribeag
Nu ştiau că îi ascult
Rezemat de marginea nopţii
De unde începe orice cântare
Îmi puneau în boccea merindele visului
Şi îndemnuri la drumul
Spre tăcerea izvorâtă din steaua
Chemării a tot grăitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu