Moto:
Poezia… este ceea ce ne cuprinde
întru freamătul Fiinţei… Poezia.
Caisule tu blândul şi mult smerit norod
Deschisă-i şi deschide-mi a casei mele uşă
Ci intră şi adastă în trecerea spre rod
Şi lasă-ţi floarea- suflet ca să-mi cuprindă gândul
În care să se nască în mii de unul plod.
Cu tine nu mi-e frică nici mie şi nici ei
Şi sta-vom împreună să se–mplinească ruga
De dincolo de eu de dincolo de ea spre sinele din trei
Călătorind cu casa, cu tot ce ne-nconjoară
În care să ne prindă rotirea necuprinsei.
Tăcut ca o vioară ce stă să se înstrune
În mii de cânturi albe cu miezul de colinde
Îţi simt înfiorarea spre soarele apune
Spre nepătrunsa glie spre lumi de împreună
În care tu ştii rostul şi nouă nu ne-oi spune.
Caisule tu blândul şi mult smerit norod.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu