luni, 24 octombrie 2011

Despre minima rezistenţă



                        Moto:
            Toate se nasc din nesiguranţa dată de clipa ce vine.
            “Mais son esprit continuait a travailler sur l’image”.

                        Vino!
            Din când în când îmi trece prin minte că nu exişti
                        Dar îţi simt respiraţia precipitată
            Sau dimpotrivă liniştită ritmată adânc
                        La poarta somnului

            Vino!
                        Dar s-ar putea cu-adevărat să nu exişti
            Şi-atunci îmi trece prin minte
                        C-ai murit
            Numai aşa ca să nu mă mai tulburi
                        Cu respiraţia asta precipitată
            Sau dimpotrivă liniştită ritmată adânc
                        Pe care o simt uneori
            La poarta nesomnului

            Vino!
                        Cu tine începe fiinţa şi pot să tresar
            La un semn la un gând la triunghi sau la sferă
                        Să mă-nconjur de este să mă lepad de nu e
            Să mă-ncing cu tărie să m-ating de neant
                        Şi clipa ce trece e un pas câştigat
            Pe o graniţă fără clipe ce o ţii
                        Suspendată de-a pururi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu