Realitate, dac’ai fi un zmeu,
Mască mi’aş pune ca să nu’mi vezi frica,
Dar zână tu, ce-de-nimic-nu-ţi-pasă,
M’ademeneşti cu noaptea ce se lasă.
Realitate, dac’ai fi bărbat,
M’aş învoi ca să mă lupt cu tine,
Dar tu femeie ce-mă-ţii-de-mână,
M’ademeneşti cu’ndemnuri-de-mpreună.
Realitate, dac’ai fi un idol,
Te-aş îmbrăca în aur şi podoabe,
Dar tu străino, ce te-chemi-prin-mine
M’ademeneşti cu tot ce-nu-mai-vine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu