Tăcerilor spuse, cele nespuse
Atunci m-am dat vorbelor prins.
Dar stinge-s-a toamna, s-aprinde iarna
Să stau germinat în Cel nins.
Uitatelor glasuri cele cântate
Pe scara spre cerul întors.
Dar trece-s-a toamna veni-va iarna
Să mă prindă în zborul duios.
Răpuselor inimi, cele aduse
La bobul credinţei stăpân
Dar nu mai e toamna, nici ea şi nici iarna
Să mă-nvăluie- n cercul păgân.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu