vineri, 20 noiembrie 2015

Eu nu sunt Buddha



Nu pot fi Budha dar pot fi
Un călător din iarnă-n primăvară,
Sau lotusul care-şi deschide floarea
pe lacul oglindit în cer
şi pe pământ şi-oriunde ne-am afla
Pe drumul dinspre Eu spre Tu.

INTRE



„Se întoarce pe ramura sa
   O floare căzută ?
      A fost un fluture.”
                     (haiku )

La tine e noapte
La mine e zi
Et Le Petit Prince melancolique
contemplă amurgul
de câte ori vrea.
Planeta lui e numai a lui !
Eu trebuie să aştept
să se facă noapte
să se facă zi
Pe această planetă rotitoare
doar odată pe noapte
doar odată pe zi.
Şi asta pentru că
eu am trăit ca un fluture prins
între faldurile cortinei;
Nici actor - nici spectator
Nici la tine – nici la mine
....doar între noapte şi zi...
între clipă şi faţa ei nevăzută.
Şi’apoi am zburat liber
între  marginile timpului
şi prima floare pe care am întâlnit-o în cale
a fost
Floarea de lună. 

sâmbătă, 5 mai 2012

Fericiri


 
„Iubeşte şi fă ce vrei !”
                Sfântul Augustin
„Libertatea este singurul lucru asupra căruia nici Dumnezeu nu intervine. „

Libertatea !?
Să nu laşi pe nimeni, dar absolut pe nimeni să te îndepărteze nici cu vorba, nici cu gândul, nici cu fapta, de la calea iubirii.

Fericit cel ce m-am trezit din somn şi trăiesc
Fericit cel ce regăsesc lumea la locul ei
Fericit cel ce îi simt pe cei din viaţa mea, cu mine
Fericit cel ce îţi mulţumesc pentru asta

Fericit cel ce-şi duce copilul de mână la şcoală
Fericit cel ce-nvaţă încă pe drumul spre şcoală
Fericit cel ce o ascultă pe bunica spunând;
„Ţucu-te Doamne, ce frumoase sunt toate astăzi! „

Fericit cel ce aude privighetoarea în crâng sau în noapte
Fericit cel ce vede cum ziua începe-n fereastră
Fericit cel ce miroase briza mării sau trupul muntelui
Fericit cel ce se-nfioară la atingerea vântului pe trup

Fericit cel ce merge oriunde ca să capete astea
Şi încă toate fericirile de dincolo de simţuri.
Fericit cel ce liber este să adune timpul
În clipele fiinţei de acum.

Eternidade



                                        Amaliei Fadista Rodrigues

                                                „O jeito de ti querer tanto „

Doamne adu-mă înapoi
împreună cu Amalia,
Şi apoi împreună cu ea
să trecem în eternitate.

Şi Doamne de n-o fi aşa,
Ea este eternitatea mea,
Doamne adu-mă înapoi
împreună cu Amalia.

Oricum Doamne cu ea
Lumea-i frumoasă; frumoasă-i lumea mea
O Doamne acasă
Împreună cu ea !

Doamne mai stai cu mine în viaţă
Să mai ascultăm împreună, o dată
şi încă o dată,
Cântecul ei.

Ştii de ce Doamne îţi cer asta ?
Pentru că ea
m-a luat de mână, şi cântând,
m-a adus mai aproape de tine.

Căruţa cu dragoste


                          Tractatus de Anima

Ţigancă sunt
Şi m-am născut pe drum într-o căruţă
În luna mai, pe înserat, sub luna sus ivită,
La margine de noapte şi de cer
când liliacul înflorea şi te-mbia
La dragoste...
Aşa cum mama cu ţiganul ei iubeau
cărările câmpiei şi pierdera de sine
Neştiuţi, Neînţeleşi, Necunoscuţi, dar Liberi
să se întoarcă acolo unde s-au iubit,
Fără teama
că au îmbătrânit, rănit sau răzleţit,
Unii de alţii, ei în de ei, ci doar plecaţi
dintr-un imperiu ca o roată de căruţă,
Ce se-nvârteşte pretutindeni în nopţile de mai
cu soarta mea.