Tractatus de Anima
Ţigancă sunt
Şi m-am născut
pe drum într-o căruţă
În luna mai,
pe înserat, sub luna sus ivită,
La margine de
noapte şi de cer
când liliacul
înflorea şi te-mbia
La dragoste...
Aşa cum mama
cu ţiganul ei iubeau
cărările
câmpiei şi pierdera de sine
Neştiuţi,
Neînţeleşi, Necunoscuţi, dar Liberi
să se întoarcă
acolo unde s-au iubit,
Fără teama
că au
îmbătrânit, rănit sau răzleţit,
Unii de alţii,
ei în de ei, ci doar plecaţi
dintr-un
imperiu ca o roată de căruţă,
Ce
se-nvârteşte pretutindeni în nopţile de mai
cu soarta mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu