Libertatea de atunci a însemnat că nu m-am lăsat sedus nici o secundă de utopia comunistă. Am trăit prin a refuza în fiecare clipă dystopia (cacotopia ) ceauşistă. Nu am protestat, nu am fost închis sau oprimat. Doar am refuzat.
Închisoarea este o experienţă, o formă de existenţă, în care poţi fi tu însuţi în raport cu viaţa şi valorile în care crezi. Şi ştii ce să faci cu libertatea.
Refuzul unei forme de existenţă este o formă alienantă, o formă în care nu mai ştii cine eşti, nu crezi în nimic şi vieţuieşti într-un vacuum de valori. Şi nu ştii ce să faci cu libertatea.
Fac parte din generaţia care vieţuieşte în două lumi. Generaţie care nu s-a vindecat de utopie. De aceea trăieşte în dystopie.
Una dintre lumi am refuzat-o. Pe aceasta încerc să mi-o asum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu