A mai trecut o noapte fără lună
A mai trecut o zi fără lumină
A mai trecut un an printre ninsori
A mai trecut un veac de închisori.
E vremea să ne tragem de sub lună
La un liman de noapte bună
Să ne-întâlnim cu îngeri păzitori
Peste ce- este şi ce- nu- e zâmbitori.
Un veac amestecat cu rău şi bine
Şi la vedere şi-n străfund de mine
Un veac ce s-a golit umplându-l
Cei fără timp şi fără loc plângându-l.
Nu mai încape veac fără lumină
În lumea ce se naşte şi dezbină
E timpul ca să mergem după soare
Prin tot ce încă-n noi mai doare.
Mircea Rotaru
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu