IUBITA

Deschide-ţi palma să te ninga blând,
să-ţi caute suflarea şi să o treacă-n zbor,
Cum liniştea se trece-n sămânţa germinând
Cuprinsul tainei dintr-un semn – fior.

Deschide-ţi palma să te ningă greu !

Întoarce-te cu faţa spre ningerea din rai –
Lumina lui să te cuprindă lin,
Cum se pătrunde visul de gânduri ce nu ai
în trecerea ascunsă din zbatere-n destin.

Deschide-ţi palma să te ningă iar !

Cuprinde-te în clipă şi treci cu ea-n amurg,
Să-ntemeieze noaptea acolo unde nu-s
nici clipe care trec, nici toate câte curg,
Ci toate ce se–nalţă-n cuprinderea – de – sus.

Deschide-ţi palma să te ningă acum !

CÂNTEC DE LUNĂ

Când am plecat din lună nu ştiam
ce dor de ea-mi va fi aşa de mult,
Din lună am plecat şi doar ştiam
ea este luna şi eu sunt.

… nu trece lumea nu se trec
cu tine nopţile şi veac
mereu mereu din lună plec
întoarcerea la tine leac…

În noaptea-n care tu venit-ai
cu luna-n suflet ca un nimb,
Prin palma mângâind simţit-ai
cum sufletul ţi-l dau în schimb.

…nu trece lumea nu se trec
cu tine nopţile şi veac
mereu mereu din lună plec
întoarcerea la tine leac…

Cu mâinile uşor şi blând
mă culegeai din pomul nopţii,
Rodirea despre care’ aflând
uimit intram în taina sorţii.


…nu trece lumea nu se trec
cu tine nopţile şi veac
mereu mereu din lună plec
întoarcerea la tine leac..

PRIN TINE LUMEA

Mă naşti cu fiece clipă din noaptea
Ivită din stele, şi de-acolo mai sus
Sufletul tău mă cuprinde simt asta,
De unde mă aflu, într-un soi de apus

Mă naşti pentru lumea de sus şi apoi;
De trăiesc ori de mor sunt cuprins în iubirea
De aici, de acolo, din mine, din noi
De unde începe duios miluirea

Mă naşti într-o lume, trăiesc şi-n cealaltă;
Dumnezeu mă află oriunde tu eşti,
În inima ta e cuprinderea toată
Ca o mare de sine împlinită prin peşti.

ÎNGERUL DIN VOI

Exist în lumea asta doar prin suflet...
Nu pot să mă-ntrupez şi-aş vrea,
Să vă ating pe buze sau pe umblet,
Cu buzele din lumea mea ...

Pe trupul gol purtaţi atingerea!

Exist în lumea asta doar prin zbor ...
Nu pot să mă închipui şi aş vrea,
Să vă ating, în inimi să cobor,
Cu inima din lumea mea ...

Adânc în inimi este-nchipuirea!

Exist în lumea asta doar prin şoapte...
Nu pot cuvânt să spun şi-aş vrea,
Să vă ating pe gânduri, sau pe noapte,
Cu nopţile din lumea mea ...

Prin îngerul din voi vă veţi chema!

PRIN OCHII CERULUI


Când viaţa mi-o privesc prin cer
mă înfior, tresar, surâd,
Şi cred
Că toate-s bune sus,
acolo doar, în cer.
Iar tot ce trebuie să fac
E doar să cred.

Când viaţa mă priveşte pe pământ
alunec, urc, cobor,
Şi simt
Cum toate vin-şi-pleacă-în-pământ,
ca într-o horă ce învăţ
Aici s-o simt.

Când viaţa mi-o privesc din viitor
e ca o naştere,
Din iarnă-n primăvară,
Cum ; chiar de ştiu că ; nu există viitor ;
îl înviez
În fiecare primăvară.

Când viaţa mă priveşte din trecut
atunci dansez, şi cânt,
Şi mă-nfior,
Că într-o horă am jucat cum sunt
şi cum o să mai fiu
Doar gând sonor.



Mircea Rotaru