CĂLĂTORIND MĂ ÎNTREB ŞI MĂ MIR

Cântec în măsura de ¾, o măsură cu balans de blues.


Mă ivesc într-un septembrie de viaţă
Mă alătur frunzelor ce trec
Într-un soi de cântec ce se-nvaţă
Despre lumea ce s-ascunde-n cerc ?!

Tot ce ţine-i clipa ce-mi revine
Pentru că-i mai bine să nu ştiu
Poate dincolo de rău şi bine
Stă o frunză în balansul viu ?!

Ştiu că sunt dar simt că pot să trec
Dintr-un timp în altul ne - ştiut
Mă ivesc în sunt dar mă petrec
Dintr-o viaţă-a mea spre ne-nceput ?!





Mircea Rotaru