luni, 24 octombrie 2011

Cetatea ideală



                        Cetate întoarsă cu creneluri în jos,
            Cetate tingire, cetate ceaun,
                        Agăţată de-un par,
            Într-o stână pustie.

                        Cetate întoarsă cu răsăritu-n amurg,
            Cetate fântână, cetate izvor,
                        Agăţată de-o luntre,
            Risipită prin veac.

            Cetate întoarsă cu mormintele-n cer,
                        Cetate lună, cetate greier.
            Agăţată de noaptea,
                        Unui alt început.


Purtători de rol



                        De la o zi la alta,
                        Del la un ceas la altul,
                        Intrăm în rol,
                        Ieşim din rol.

                        De la un ici încolo,
                        De la un colo’ncoace,
                        Intrăm în rol,
                        Ieşim din rol.

                        De la un o la un,
                        De la o un la o,
                        Intrăm în rol,
                        Ieşim din rol.

Cheamă-te



                        Sufletul meu partea ce a bună
                        Este la tine-nlănţuit,
                        Descătuşează-mi noaptea, ziua,
                        Şi-am să mă nasc de împlinit.

                        Sufletul meu însinguratul,
                        Rătăcitor, şi biruit,
                        Întoarce-te în nopţi cu lună
                        Şi-ai să găseşti ce-ai izgonit.

                        Aşteaptă-te să ţi se-ntâmple
                        Ce e mai bun, când ai fugit
                        De ceilalţi, înspre tine-nvinsul
                        Şi-ai să aduni ce-ai risipit.

                        Nu ţopăi pe orizonturi
                        Ci mergi încet, durut, gândit,
                        Dinspre-năuntru, în afară
                        Şi-ai să înalţi ce-ai năruit.

Regina, robului său



                        Domnule cel trist şi singur
                        Pune caii şi aşteaptă
                        La regala mea trăsură
                        De iluzii despuiată.

                        Domnule cel fără urmă
                        Vom străbate-n cerc regatul
                        Fără drumuri fără piatră
                        Ce în sine se arată.

                        Domnule aflat în lumea
                        Măsurată-n învelişuri
                        Te voi duce mă vei duce
                        Dincolo de fel şi chipuri.

                        Domnule cel trist şi singur
                        Haide, căci eu sunt regina
                        Aşteptărilor a toate
                        Dincoace de toţi în parte.


Tristeţea



                        Tristeţea
                        Ca o mare fără corăbii
                        Ca o plajă fără pescăruşi
                        Ca o mână întinsă în gol
                        Ca nimeni alta.

                        Tristeţea
                        Ca un pustiu fără nisip
                        Ca un amurg fără cer
                        Ca un leagăn fără copil
                        Ca nimeni altul.

                        Tristeţea
                        Ca o stâncă fără tărie
                        Ca o lege ce nu alege
                        Ca o legătură ce nu ţine
                        Ca nimeni în toţi.

                        Tristeţea
                        Ca un ceas fără ore
                        Ca un râu fără maluri
                        Ca un acord fără muzică
                        Ca un cerc de nimeni.

                        Tristeţea
                        Ca o oglindă fără chip
                        Ca o limbă fără cuvinte
                        Ca o durere ce nu cuprinde
                        Întru tot întru toată nimeni.