Fericiri

 

„Iubeşte şi fă ce vrei !”

                Sfântul Augustin

„Libertatea este singurul lucru asupra căruia nici Dumnezeu nu intervine. „

Libertatea !?

Să nu laşi pe nimeni, dar absolut pe nimeni să te îndepărteze nici cu vorba, nici cu gândul, nici cu fapta, de la calea iubirii.

Fericit cel ce m-am trezit din somn şi trăiesc

Fericit cel ce regăsesc lumea la locul ei

Fericit cel ce îi simt pe cei din viaţa mea, cu mine

Fericit cel ce îţi mulţumesc pentru asta

Fericit cel ce-şi duce copilul de mână la şcoală

Fericit cel ce-nvaţă încă pe drumul spre şcoală

Fericit cel ce o ascultă pe bunica spunând;

„Ţucu-te Doamne, ce frumoase sunt toate astăzi! „

Fericit cel ce aude privighetoarea în crâng sau în noapte

Fericit cel ce vede cum ziua începe-n fereastră

Fericit cel ce miroase briza mării sau trupul muntelui

Fericit cel ce se-nfioară la atingerea vântului pe trup

Fericit cel ce merge oriunde ca să capete astea

Şi încă toate fericirile de dincolo de simţuri.

Fericit cel ce liber este să adune timpul

În clipele fiinţei de acum.

Eternidade

                                        Amaliei Fadista Rodrigues

                                                „O jeito de ti querer tanto „

Doamne adu-mă înapoi

împreună cu Amalia,

Şi apoi împreună cu ea

să trecem în eternitate.

Şi Doamne de n-o fi aşa,

Ea este eternitatea mea,

Doamne adu-mă înapoi

împreună cu Amalia.

Oricum Doamne cu ea

Lumea-i frumoasă; frumoasă-i lumea mea

O Doamne acasă

Împreună cu ea !

Doamne mai stai cu mine în viaţă

Să mai ascultăm împreună, o dată

şi încă o dată,

Cântecul ei.

Ştii de ce Doamne îţi cer asta ?

Pentru că ea

m-a luat de mână, şi cântând,

m-a adus mai aproape de tine.

Căruţa cu dragoste

                          Tractatus de Anima

Ţigancă sunt

Şi m-am născut pe drum într-o căruţă

În luna mai, pe înserat, sub luna sus ivită,

La margine de noapte şi de cer

când liliacul înflorea şi te-mbia

La dragoste...

Aşa cum mama cu ţiganul ei iubeau

cărările câmpiei şi pierdera de sine

Neştiuţi, Neînţeleşi, Necunoscuţi, dar Liberi

să se întoarcă acolo unde s-au iubit,

Fără teama

că au îmbătrânit, rănit sau răzleţit,

Unii de alţii, ei în de ei, ci doar plecaţi

dintr-un imperiu ca o roată de căruţă,

Ce se-nvârteşte pretutindeni în nopţile de mai

cu soarta mea.

Ca să iubeşti trebuie să mergi acolo unde încă nu ai iubit pe nimeni

                              „Cuvintele magice pot coborî şi luna de pe cer „

Dincolo de zăpezi ne-am întâlnit

Despovăraţi de umbre şi de închipuiri,

Din marginea fiinţei am pornit

Spre înlăuntrul singurei iubiri.

Dincolo de zăpezi călătoream

Pe drumul purtător de Noi,

Despovăraţi de tot ce mai eram

dintr-un trecut ce ne’mpărţea în Doi.

Dincolo de zăpezi ne dăruim

Ce Unul – este, Celuilalt - a fi

Clipa de ieri, cu Cea de azi o împărţim,

Şi toate, cu zăpezi ce vor veni.