Nu m-am lăsat iubit îndeajuns

Nu m-am lăsat iubit îndeajuns;

despre singurătatea din întrebări

Despre singurătateta mea ?!

Mă întrebi ?

Tu te simţi singur ?

Eu ?!

... poate nu am fost îndeajuns mângâiat,

Sau ocrotit.

Ceea ce îmi vine în minte acum

...aşa dintr-odată, este că

Nu m-am lăsat iubit îndeajuns

şi aşa am rămas singur.

Cei care care m-au iubit au plecat pe rând

Cei care au rămas

n-au înţeles de ce nu i-am lăsat să mă iubească

atât cât să nu rămânem singuri;

Măcar atât !

Unii pleacă alţii rămân

Aşa e viaţa !

Tata a ieşit din viaţa lui de om tânăr

Şi din viaţa mea de copil sărac în amintiri despre el

Mama a plecat mai târziu, ce-i drept

Şi fără să vrea

Mi-a lăsat în suflet un gol;

De aceea poate

Ea se întoarce mereu şi din sufletul ei

Simt că îmi spune ;

„Sunt aici, cu tine, nu te speria !”

-          Spuneai că n-ai iubit îndeajuns ?

-          Nu. N-ai auzit bine, sau poate n-ai înţeles.

Spuneam că

„Nu  m-am lăsat iubit îndeajuns .„

Cei care m-au iubit au plecat

Şi m-au lăsat singur.

-          Ce să-ţi mai spun ?

-          Tu... ?!

 Din volumul în pregătire "Cunoaşterea tacită "