luni, 24 octombrie 2011

Starea de Adam



                        Jumătate cuvânt jumătate tăcere
                        Poezia ne împarte
În pierduţi şi aflaţi.

Jumătate minciună jumătate adevăr
Poezia ne împarte
În mincinoşi şi minţiţi.

Jumătate gol jumătate plin
Poezia ne împarte
În cotropitori şi cotropiţi.

Jumătate bărbat jumătate femeie
Poezia ne împarte
În durerea femeie durerea bărbat.

Jumătate om jumătate zeu
Poezia ne împarte
În unul din toate în toate din unul.



Calea de mijloc



                        Mai aproape de sunt
                        Mai departe de nu’s
                        De teiul în floare
                        De stelele sus

                        Mai aproape de sunt
                        Mai departe de nu’s
                        De cei ce-au rămas
                        De cei ce s-au dus

                        Mai aproape de sunt
                        Mai departe de nu’s
                        De cuvântul rostit
                        De gândul nespus

                        Mai aproape de sunt
                        Mai departe de nu’s
                        De semnul fiinţei
                        De semnul răpus

                        Mai aproape de sunt
                        Mai departe de nu’s
                        De polul iubirii
                        De polul opus

Am fi ceva



            Suntem goi
Şi ne umplem golul, cu ce găsim
Sau mai bine, cu ce ni se dă.

            Suntem goi
                        Şi ne acoperim golul, cu văluri
            De vorbe , de gesturi, de-ntâmplări.

                        Suntem goi
            Şi ne creştem golul, cu ceea ce facem
                        Întotdeauna, mai mult decât trebuie.

            Suntem nimic
                        Şi ne acoperim nimicul, cu programe
            De fericire, de mişcare, de progres.

                        Suntem nimic
            Şi ne creştem nimicul, cu ceva
                        Întotdeauna, crezând că ceva-ul există.

                       

Corabia Sinelui


CORABIA SINELUI


Noi
Nu ne iubim.
Dar

Vino să iubim ploaia,
Dezrobită
De povara potopului.

Vino să iubim muntele,
Dezrobit
De povara înălţimii.

Vino să iubim marea,
Dezrobită
De povara nesfârşirii.

Vino să iubim cuvântul,
Dezrobit
De povara spunerii.

Vino să iubim călătoria,
Dezrobită
De povara drumului.

Vino să iubim viaţa,
Dezrobită
De povara trecerii.

Şi de toate acestea despovăraţi,
Să urcăm
În corabia ce ne poartă
Din lucruri
Spre ele însele.

vineri, 22 aprilie 2011